Domnul Trandafir din nou pe ecran
Sign Now
Constanta Bucuresti....
Ajunsa in curtea TVR am incercat sa imi inchipui ricoseurile mortii inainte de Craciunul din 89 si nu am reusit decat sa aud in suflet din nou vocea mangaiata a lui Vali Sterian cantand colindele inceputului libertatii noastre... si pe micul Gavroche bucurestean purtand insufletit poate de povestile invatatoarei sale steagul romanesc. Am trecut pe lista de subiecte de discutat la clasa aceasta uimire. Fericire si recunostinta. De foarte putine ori in viata am avut ocazia unei astfel de impresii. Dupa ce am trecut pe la machiaj , am aflat ca .. e ultima editie. Nici nu apucasem sa fac cunostinta cu realizatorul. Dar l-am ghicit dupa glas, si dupa lucirea din ochi. Zambea profesionist obisnuit cu aceasta viata in lumina reflectoarelor. Stia ca viata unei emisiuni este limitata, ca ea depinde de cifrele din statistici, de intreresele de comunicare de moment, de cate si mai cate. O umbra oarecare de tristete ( desi o trata cu umor) a trecut rapid prin fluturarea ochilor. S-a prezentat. Ne-a explicat logica demersului media in cazul emisiunii Dl Trandafir. As fi vrut sa ii spun despre descoperirile pe care le facusem in cautarea mea pe web , dar timpul nu mi-a permis. Iar vestea cea proasta a finalului a declansat in mintea mea zumzetul unei strategii viitoare: daca viata unei emisiuni in televiziunea publica depinde de rating atunci e cazul sa il facem. Cati invatatori suntem oare in aceasta tara ? 70 000 ? cati parinti avem la clasa? 140 000 ? Cati copii? Cati bunici ? cate matusi? De cate persoane ar fi nevoie sa se uite in acelasi timp la aceasta emisiune pentru ca ea sa aiba RATING-ul suficient si necesar pastrarii ei in grila? MA imaginam scriind mesaje si trimitand e-mailuri colective .
Bucuresti... Constanta.
Masina zbura pe sosea. Apoi s-a facut liniste. A pus o frana brusca, la un pas de coliziune. Prin minte mi-au trecut ferestrele spre lume deschise in ochii copiilor mei. La un pas de moarte. Cate vieti am atins oare eu, o simpla invatatoare dintr-un port la o mare pe aceasta planeta? Cati dintre ei si-ar aduce aminte ? Cate vieti atingem noi invatatorii pana sa ne stingem? Cate ore dedicam oamenilor in scurta si ne- procentuala noastra viata ? Cum se pot cuantifica toate acestea? Cat meritam din atentia Romaniei pe sticla platita din banii publici? Mai putin decat cei de profesie criminali, hoti sau politicieni? Cu siguranta. Si de saptamana aceasta NIMIC. Cele doua ore pe saptamana dedicate scolii si dascalilor ei au fost scoase din grila. Domnul Trandafir a mai murit o data. Libertatea ne permite sa difuzam la nesfarsit povestile care fac rating in acelasi cerc vicios al pacatelor omenesti.
Cate argumente ar trebui aduse pentru a relua o emisiune cu si despre scoala romaneasca facuta cu eleganta si distinctia unor profesionisti asa cum s-a dovedit a fi echipa D-lui Banuta ? Fara fuga dupa senzational, cu dreptul la opinie petcetluit cu sangele eroilor murind in direct la TVR in 89? Ratingul se rezolva , facem noi invatatorii o campanie publica de proportii, gratuit. Va fi insa oare de ajuns?
Domnule Trandafir, toti aceia al caror suflet a fost atins de parfumul blandetii domniei tale te vor inapoi pe ecran !
If you already have an account please sign in, otherwise register an account for free then sign the petition filling the fields below.
Email and password will be your account data, you will be able to sign other petitions after logging in.
Continue with Google